Anatomia gleznei

Miscarile articulatiei gleznei, Articulatia gleznei

Citation preview Biomecanica şi cinematica articulației gleznei Biomecanica este știința care studiază mișcările ființelor vii, ținând seama de caracteristicile lor mecanice. Ea poate fi considerată o mecanică aplicată la statica și dinamica omului în special.

Biomecanica Şi Cinematica Articulației Gleznei - starticket.ro

Are un domeniu de cercetare apropiat de al anatomiei, fiziologiei și mecanicii. La acestea se mai adaugă biochimia, care furnizează date asupra metabolismului, legate de procesul de mișcare, preparate articulare puternice efortul fizic în procesul de recuperare Biomecanica facilitează înțelegerea rolului forțelor mecanice asupra diferitelor tipuri de țesuturi din componența aparatului locomotor: os, cartilaj, lichid sinovial, tendoane, ligamente și sistemul reprezentat de discul intervertebral.

De o deosebită importanță este și evaluarea frecării și uzării la nivelul articulațiilor sinoviale, mai ales la nivelul celor portante șold, genunchi, gleznăunde încărcările sunt mari, facilitând, astfel, înțelegerea rolului acțiunilor mecanice în generarea patologiei articulare Tratamentul articular Mikhailov Articulația gleznei formează joncțiunea dintre scheletul gambei și piciorul transformat într-o platformă orizontală, mobilă, adaptabilă la neregularitățile suportului.

Fata piciorului care poate fi vazuta de persoana ce sta in picioare, se numeste fata dorsala a piciorului. Fata piciorului pe care persoana se sprijina, poarta numele de suprafata plantara. Oasele si articulatiile Sus Articulatia gleznei este formata din conexiunea a trei oase. Osul gleznei poarta numele de talus; fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas format din capetele inferioare ale tibiei si fibulei osul subtire al gambei ; fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu. Talusul functionaza ca o balama in locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in sus dorsiflexie si in jos flexie plantara.

Ea este legată funcțional de articulațiile situate la nivelul retro- și antepiciorului cu care formează un complex articular ce permite orientarea piciorului în toate direcțiile spațiului, absorbția șocurilor și transmiterea cauza gleznei umflate spre suportul de sprijin în statică și locomoție Privită anterior are aspectul unei chei formată din extremitățile inferioare ale tibiei și fibulei ce se mulează pe o suprafață situată pe fața posterioară a astragalului trohleea talusului.

Privită din profil se observă că cele două suprafețe articulare au o formă cilindrică superior un cilindru gol, inferior un cilindru plin. Aceste suprafețe sunt acoperite de cartilaj Fig. Figura II. În partea internă tibialăsuprafețele sunt aproape verticale. În partea externă fibularăsuprafețele sunt mai curbate, oblice și coboară mai jos Fig.

Suprafețe articulare după Winter D. Ca în orice trohleartroză, conducerea mișcărilor articulare este dublă, ligamentară și osoasă.

Articulatia gleznei

Indiferent de geometria articulară luată în considerație, axul biomecanic în jurul căruia se execută aceste mișcări, deși este transversal, face un unghi de 8° cu linia bimaleolară, așa încât, dacă piciorul se așează în flexie dorsală, vârful lui se duce în adducție.

Dar față de axul transversal de flexie-extensie miscarile articulatiei gleznei genunchiului, plasat în plan frontal strict, axul transversal de flexie-extensie al articulației tibiotarsiene are o înclinație de °, datorită rotației externe normale a tibiei. Glezna deține o stabilitate articulară intrinsecă care ține de geometria elementelor osoase componente. În articulaţia talocrurală au loc mişcările de flexie şi extensie ale piciorului.

Flexia sau flexia dorsală este mişcarea prin care faţa dorsală a piciorului se apropie de faţa anterioară a gambei, iar extensia sau flexia plantară este mişcarea în sens invers, prin care faţa dorsală miscarile articulatiei gleznei piciorului se îndepărtează de gambă.

Miscarile articulatiei gleznei totală a mişcărilor de flexie şi extensie este de 70°, dintre care 18°° revin flexiei dorsale, iar 45°° flexiei plantare Fig.

În flexia plantară sunt posibile şi mişcări laterale de mică amplitudine.

BIOMECANICA ARTICULATIEI GLEZNEI

Mobilitatea articulaţiei talocrurale variază de la individ la individ. Aceste mișcări reprezintă părți constituiente ale diferitelor faze ale mersului.

dureri articulare sub sarcini dureri articulare la mâini de ce

Mișcările articulației gleznei și gradele de amplitudine după Winter D. În momentul atacului calcanean, poziția articulației este în ușoară flexie plantară, care se accentuează pe măsură ce piciorul rulează spre contactul plantar complet. Tricepsul sural se opune flexiei dorsale în timpul momentului de sprijin, stabilizând astfel piciorul. Mușchii încep să se contracte când planta atinge solul și acțiunea devine maximă o dată cu ridicarea calcaneului de pe sol, când piciorul ajunge oscilant, acțiunea tricepsului sural încetează Statica articulației gleznei Când un pacient este în sprijin bipodal, fiecare articulaţie a gleznei preia jumătate din greutate corpului.

simptomele și tratamentul artritei mâinii noi metode pentru tratarea artrozei articulațiilor șoldului

Într-o analiză statică, forţa care acţionează în articulaţia gleznei este influenţată de acţiunea muşchilor gastrocnemieni şi solear, prin intermediul tendonului lui Ahile. R — forţa rezultantă ce acţionează asupra articulaţiei gleznei; S — forţa de reacţiune din partea solului; A— forţa cu care acţionează muşchii solear şi gemeni gastrocnemieni prin intermediul tendonului lui Ahile Fig. Cinetica articulației gleznei după Hunt, A. Smith, R. Torode, M. În prima fază a mersului piciorul se comportă ca o pârghie de gradul II F.

Când membrul inferior acționează ca un lanț cinematic miscarile articulatiei gleznei gamba acționează cu piciorul ca o pârghie de gradul III pârghie de vitezăex. Tricepsul sural făcând parte din lanțul muscular al triplei extensii are un rol foarte important în mișcarea de impulsie și amortizare, în cadrul mersului, alergării, săriturii etc.

Lanțul triplei extensii asigură atât impulsia cât și amortizarea, cu deosebirea că la impulsie se depune o activitate dinamică de învingere, iar la amortizare o activitate dinamică de cedare care anihilează treptat forța reacției sprijinului. Miscarile articulatiei gleznei stabilitatea poziției este cu atât mai mare cu cât proiecția centrului de greutate este mai apropiată de centrul bazei de susținere, pentru menținerea echilibrului urmează ca activitatea tuturor grupelor musculare să fie coordonată în acest sens.

Articulatia gleznei

Din punct de vedere neuromuscular menținerea stării de echilibru în poziție ortostatică este rezultatul unui ansamblu de acte reflexe în cadrul cărora atât exteroceptorii, cât și proprioceptorii au un rol foarte important. Stațiunea bipedă este posibilă fară intervenția vreunui mușchi, prin mijloace de stabilitate pasivă. Punerea în tensiune a ligamentelor posterioare ale genunchiului, inextensibilitatea capsulei și tensionarea ligamentului ilio-femural Bertin-Bingelow sau chiar simpla hiperextensie de șold și genunchi cu excepția acțiunii tonice a tricepsului sural, care împiedică glezna să se flecteze sub greutatea corpului fac posibilă menținerea stațiunii bipede.

10 exercitii pentru gonartroza. Alin Burileanu

Ciclul de mers conține o serie de configurații la un moment dat, 7 momente de tip stop cadru ce permit o definire exactă a fazelor mersului. Momentele fundamentale ale ciclului de mers sunt: contactul inițial, ridicarea degetelor membrului contralateral, ridicarea călcâiului membrului de referință, contactul inițial contralateral, ridicarea degetelor membrului de referință, picioare adiacente, tibia verticală Fig.

Momentele fundamentale ale ciclului de mers după Perry J. Pentru a preveni căderea, membrul inferior se configurează ca o coloană cu genunchiul extins. Contactul inițial se realizează cu călcâiul. La impact corpul acționează cu forța gravitațională, perpendiculară pe sol.

Articulația talocrurală

În acest moment, avansarea corpului sub forța gravitațională creează un vector vertical care trece prin călcâi şi este anterior atât genunchiului, cât şi şoldului. Încărcarea masei corporale este mișcarea de la contactul inițial până la ridicarea degetelor membrului contralateral. Corpul avansează prin mecanismul heel rocker rularea călcâiului. În mersul normal se realizează simultan coborarea degetelor rularea călcâiului și verticalizarea gambei.

Anatomia gleznei

Apare o flexie plantară de 5° ce permite amortizarea avansării forțate a genunchiului în față. Contracția concentrică a mușchilor compartimentului anterior al gambei permite rostogolirea miscarile articulatiei gleznei a ansamblului tibia avansează ce împiedică apariția șocurilor de la nivelul gleznei Fig.

Fazele ciclului de mers: Contactul inițial și Încărcarea masei corporale după Perry J. Șoldul trece de la 10° de flexie la extensie prin contracția mușchiului gluteus mijlociu. Genunchiul ajunge în flexie maximă și apoi începe să se extindă prin contracția excentrică a mușchiului cvadriceps. Mecanismul esențial în această fază este ankle rocker rularea gleznei.

Articulatia Gleznei Biomecanica Cel mai bun medicament pentru durerile articulațiilor genunchiului

Momentul extern de flexie dorsală 5° este contracarat de un moment intern miscarile articulatiei gleznei flexie plantară determinat de contracția excentrică a mușchiului triceps sural mușchiul solear în principalîn regim de alungire, prin care progresia tibiei este controlată, în așa fel încât să nu depășească articulația metatarsofalangiană.

Apare un moment de gravitație pentru avansare în această primă fază de sprijin intermediar Fig. Faza de Sprijin intermediar după Perry J. Intervine mecanismul forefoot rocker rularea antepiciorului. Glezna este blocată în 10° grade de flexie dorsală pentru a realiza rularea antepiciorului, lucru posibil prin contracția mușchiului solear, la final isometrică. Este nevoie de mai mult de jumătate din forța maximă a mușchiului solear pentru rularea antepiciorului.

principalele metode de tratare a artrozei poliartrita reumatoida pdf

Efectul constă în ridicarea călcâiului membrului de referință realizată la nivelul articulației metatarsofalangiene în condițiile în care există 10° de flexie dorsală, mișcare determinată de vectorul gravitație. Din această cauză tensiunea devine mare la nivelul tendonului lui Ahileiar masa corporală apasă pe tendon Fig. Faza de Sprijin final după Perry J. Apare transferul de greutate și descărcarea membrului de referință ce determină flexia genunchiului, rezultând scoaterea bruscă din tensiune a întregului ansamblu triceps sural.

Consecințele din faza de pre-balans sunt: șoldul devine mai puțin extins, flexia genunchiului 40°avansarea tibiei prin eliberarea forței elastice de la nivelul tricepsului sural, 15° flexie plantară.

Biomecanica Articulatiei Talo

Forța elastică eliberată de la nivelul ansamblului triceps sural determină un vector oblic ce realizează deplasarea spre anterior a tibiei, flexia plantară, flexia genunchiului și flexia șoldului. Apare o sincronizare antagonică a fazelor de mers. Fazei de pre-balans îi corespunde faza de încărcare a masei corporale 15 Fig. Faza de Pre-balans după Perry J. Deși aceste structuri sunt pasive, fiecare joacă un rol esențial în mișcarea articulară. Rolul ligamentelor și a capsulei articulare, structuri care fac conexiunea os-os, este de a crește stabilitatea mecanică a articulației, de a ghida mișcarea articulară și de a preveni o mișcare exagerată.

Funcția tendoanelor este aceea de a atașa mușchii de os, deci, de a contribui la producerea mișcării articulare. De asemenea, tendonul face posibil ca mijlocul mușchiului să fie la distanță optimă de articulația asupra căreia acționează, fără a fi necesară o lungime mare între originea mușchiului și inserția acestuia

Suprafețele articulare[ modificare modificare sursă ] Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de un strat gros de cartilaj hialin, a cărui grosime maximă 2 mm se află la nivelul șanțului scripetelui și pe povârnișul medial.