Scheletul capului la om, Scheletul Capului
Conținutul
Craniul este alcătuit din opt oase reprezentate de: frontal, etmoid, sfenoid, occipital ce sunt oase impare localizate pe scheletul capului la om mediană şi oasele parietal şi temporal, ce sunt oase pereche localizate de o parte şi de alta a liniei mediene.
Aceste oase sunt ȋmbinate prin intermediul scheletul capului la om şi delimitează cavitatea craniană ce adăposteşte encefalul, meningele şi spaţiile lichidiene.
2. Osul nazal
Osul frontal Osul frontal este un scheletul capului la om href="http://starticket.ro/durere-la-cotul-gleznei-genunchiului.php">durere la cotul gleznei genunchiului impar, lat, pneumatizat, localizat la nivelul liniei mediene. Se articulează: ȋn porţiunea postero-superioară cu oasele parietale; ȋn porţiunea postero-inferioară cu sfenoidul; ȋn porţiunea inferioară cu osul nazal, zigomatic, lacrimal şi maxilar.
Osul frontal prezintă două porţiuni: scoama situată vertical şi partea orbitonazală situată orizontal. Scoama osului frontal alcătuieşte fruntea şi prezintă: două feţe una externă şi una internă şi două margini una parietosfenoidală şi una orbitonazală. Faţa externă este acoperită de burta frontală a muşchiului occipitofrontal şi prezintă: Pe linia mediană, sutura metopică reprezintă locul unde au fuzionat cele două porţiuni ale scoamei ; Glabela; Tuberozitatea frontală; Linia temporală, situată lateral, continuă marginea posterioară a procesului zigomatic, după care se bifurcă ȋntr-un ram superior aici se inseră fascia muşchiului temporal şi un ram inferior aici se inseră fasciculele anterioare ale muşchiului temporal ; Faţa temporală intră ȋn alcătuirea planşeului fosei temporale, iar la nivelul ei se inseră fasciculele anterioare ale muşchiului temporal; Arcul superciliar.
Faţa internă este concavă şi prezintă: Foramen caecum; Crista frontalis la nivelul căreia se inseră falx cerebri; Şanţul sinusului sagital superior ce ȋncepe de la nivelul extremităţii craniale a crestei frontale; La nivelul marginilor acestui şanţ se inseră falx cerebri, iar la nivelul şanţului se găsesc foramine ce aparţin venelor comunicante diploice. Foveole granulare ce apar datorită corpusculilor lui Pacchioni, localizate de o parte şi de alta a sinusului sagital superior; Depresiuni ale girusurilor polului frontal al emisferelor cerebrale; Şanţuri arteriale determinate de ramificaţiile arterei meningee mijlocii.
Marginea parietosfenoidală este alcătuită din două porţiuni: o porţiune parietală şi una sfenoidală. Porţiunea parietală se ȋmbină cu oasele parietale alcătuind sutura coronală. Porţiunea sfenoidală se ȋmbină cu marginea superioară a aripii mari a osului sfenoid, alcătuind sutura frontosfenoidală. Marginea orbitonazală prezintă: O margine nazală, ce este localizată ȋn porţiunea mediană şi se articulează cu osul nazal, scheletul capului la om lacrimal şi cu procesele frontale ale osului maxilar; O margine supraorbitală ce prezintă pe traiectul ei două incizuri: incizura supraorbitală la nivelul căreia trece pachetul vasculonervos supraorbital şi incizura frontală la nivelul căreia trece pechetul vasculonervos supratrohlear; Procesul zigomatic ce se articulează cu procesul frontal al osului zigomatic.
Porţiunea orbitonazală intră ȋn alcătuirea: plafonului orbital; pereţilor superior şi laterali ai cavităţilor nazale; planşeului foselor cerebrale anterioare.
Craniu - Wikipedia
Porţiunea orbitonazală prezintă o zonă nazoetmoidală şi o zonă orbitală. Zona nazoetmoidală este situată ȋn porţiunea centrală şi prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele repere: spina nazală ce este compusă dintr-o lamă orizontală şi una sagitală; lama orizontală se articulează superior cu oasele nazale şi cu procesele frontale ale maxilei, iar inferior formează plafonul foselor nazale; lama verticală se articulează superior cu oasele scheletul capului la om, iar inferior cu lama perependiculară a etmoidului; spina etmoidală ce se articulează cu marginea anterioară a cristei galli; suprafeţele etmoidale.
Zona orbitală este localizată de o parte şi de alta a liniei mediene şi este alcătuită din două lame triunghiulare ce intră ȋn alcătuirea plafonului orbitei. Fiecare lama triungiulară prezintă două feţe şi trei margini. Faţa inferioară — la nivelul acesteia se găsesc fosa glandei lacrimale şi fovea trohleară la nivelul ei se inseră trohleea muşchiului oblic superior al globului ocular.
Faţa superioară prezintă impresiuni ale girusurilor lobului frontal al emisferelor cerebrale şi şanţuri fine determinate de ramurile arterei meningee mijlocii. Marginea antero-laterală corespunde marginii inferolaterale a lobului frontal.
Marginea sfenoidală se articulează cu marginea anterioară a aripii mici a sfenoidului. Marginea medială delimitează lateral incizura etmoidală. Sinusurile frontale sunt două cavităţi umplute cu aer localizate ȋn grosimea osului frontal, la joncţiunea dintre scoamă şi partea orbitonazală.
Încărcat de
Au formă de piramidă triunghiulară şi prezintă: un perete anterior; un perete posterior sau cerebral ce poate fi uneori absent sau dehiscent; un perete medial, ce desparte cele două sinusuri; o bază alcătuită dintr-un segment medial şi un segment lateral. Osul etmoid Osul etmoid prezintă o formă neregulată şi este localizat la nivelul porţiunii anterioare a bazei craniului, intrȃnd ȋn alcătuirea foselor craniană anterioară şi oflactivă, dar şi a cavităţii nazele şi orbitei.
- Articulațiile degetelor sunt umflate și dureroase
- - На какие же параметры нацелен этот червь.
- Она следила за смертью Танкадо - в который уже .
Este alcătuit din labirinturile etmoidale unite prin intermediul lamei cribiforme ce se sprijină pe lama perpendiculară a etmoidului. El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume: frontal, sfenoid, palatin, nazal, maxilar, lacrimal şi vomer. Lama cribiformă este poziţionată ȋn plan orizontal şi are forma unui patrulater, fiind localizată ȋntre cele două labirinturi etmoidale.
La nivelul ei se pot identifica numeroase orificii, purtȃnd denumirea şi de lama ciuruită a etmoidului. El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume: este poziţionată ȋn plan orizontal şi articulația din umăr doare cu adevărat forma unui patrulater, fiind localizată ȋntre cele două labirinturi etmoidale.
Sunteți pe pagina 1din 3 Căutați în document Delescu Niculina Scheletul capului Este alctuit din 22 de oase, dintre care 8 formeaz craniul cerebral neurocraniul ce conine encefalul, iar 14 formeaz craniul visceral sau al feei.
Faţa sa superioară este alcătuită din crista galli ce este poziţionată median şi din zonele laterale, ce sunt dispuse de o parte şi de alta de crista galli. Crista galli prezintă: feţe laterale ce alcătuiesc fosele olfactive; marginea anterioară ce se termină ȋn aripile cristei galli ce se articulează cu creasta osului frontal ȋn partea anterioară, iar posterior intră ȋn alcătuirea foselor olfactive; marginea posterioară ce se termină prin spina sfenoidală ce se articulează cu spina etmoidală a osului sfenoid; un vȃrf.
Zonele laterale alcătuiesc planşeul fosei olfactive. Fiecare zonă lateral este străbătută de: unităţile canaliculare olfactive; foramenul etmoidal prin care artroza genunchiului susține tratamentul pachetul vasculonervos etmoidal anterior.
Faţa inferioară alcătuieşte plafonul fosei nazale şi prezintă numeroase foramine olfactive inferioare. Marginile sunt reprezentate de marginea anterioară, laterală şi posterioară.
1. Osul frontal
Oasele craniului - vedere anterioara Lama perpendiculară a etmoidului ȋncepe pe faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului, situată pe linia mediană şi intră ȋn alcătuirea septului nazal. Prezintă două feţe laterale şi cinci margini: superioară, anterosuperioară, anteroinferioară, posteroinferioară şi posterosuperioară.
Feţele laterale intră ȋn alcătuirea pereţilor mediali ai foselor nazale. Marginea superioară se continuă cu faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului. Marginea anterosuperioară se articulează cu oasele nazale şi cu spina dar shpa de dureri articulare a frontalului. Marginea anteroinferioară se umflarea esoterică a articulației cu cartilajul septului nazal.
Marginea posteroinferioară se articulează cu vomerul. Marginea posterosuperioară se articulează cu sfenoidul. Labirinturile etmoidale sunt situate de o parte şi de alta a lamei ciuruite a etmoidului. Fiecare labirint se deschide la nivelul foselor nazale prin intermediul a numeroase foramine localizate pe peretele medial al labirintului.
Faţa scheletul capului la om este reprezentată de lama orbitală şi intră în alcătuirea peretelui medial al orbitei. Se articulează: superior cu osul frontal prin intermediul lamei orbitale; inferior cu maxila şi cu osul palatin; anterior cu lacrimalul; posterior cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid. Faţa superioară intră în alcătuirea canalului frontonazal, în porţiunea anterioară.
La nivelul canalului frontonazal se deschide infundibilul etmoidal al meatului mijlociu al fosei nazale. Faţa anterioară se articulează cu lacrimalul alcătuind sutura etmoidolacrimală. Faţa posterioară se articulează cu faţa anterioară a sfenoidului, dar şi cu osul palatin prin intermediul procesului orbital al acestuia, alcătuind două suturi: sutura etmoidosfenoidală şi sutura etmoidopalatină. Faţa inferioară prezintă o zona anterioară realizează sutura etmoidomaxilolacrimalăo zonă mijlocie şi o zonă posterioară.
La nivelul zonei mijlocii se poate identifica procesul uncinat căruia i se pot descrie o bază ce aderă la faţa inferioară a labirintului etmoidal, un vârf, o margine anterioară ce participă scheletul capului la om delimitarea fontanelei anterioare şi o margine posterioară ce participă la delimitarea bulei etmoidale şi a şanţului uncibular.
Zona posterioară se articulează cu lama perpendiculară a osului palatin, alcătuind sutura etmoidopalatină. Celulele etmoidale sunt alcătuite dintr-un perete osos periferic ce delimitează o cavitate aerică. Celulele sunt grupate prin intermediul unor lame osoase mai groase ce poartă denumirea de lamile etmoidale în: celulele etmoidale anterioare ce corespund meatului mijlociu şi se dechid în hiatusul semilunar; celulele etmoidale posterioare ce se dechid în meatul superior.
Forma sa este de fapt neregulată, participând la alcătuirea foselor cerebrale anterioară, mijlocie şi posterioară prin porţiunea endocraniană şi la alcătuirea orbitelor, cavităţii nazale şi foselor temporală, infratemporală şi pterigopalatine pentru faţa exocraniană. Este alcătuit din: corp, ce adăposteşte sinusurile sfenoidale; trei perechi de procese: aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoide.
Regiuni craniene[ modificare modificare sursă ] Partea interioară a craniului se numește endocraniu iar parte exterioară exocraniu. Pe de altă parte, craniul poate fi segmentat pe verticală și în acest caz se vorbește despre craniul superior sau bolta craniană în latină : calvaria și craniul inferior sau baza craniului lat: basis cranii. Craniu uman văzut din faţă Craniu uman văzut din lateral Această diviziune nu este arbitrară ci se fundamentează pe originea embriologică diferită a structurii oaselor craniene: osificare endocondrală pentru oasele de la baza craniului și osificare intramembranoasă pentru oasele boltei. Bolta este formată din oasele: frontal partea verticalăparietaliscuamele temporalilor și occipital partea superioară.
Corpul are un aspect cuboid şi prezintă o faţă superioară, una inferioară, două feţe laterale, o faţă anterioară şi una posterioară. Faţa superioară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele elemente: spina etmoidală ce se articulează cu cea sfenoidală; jugumul sfenoidal, la nivelul căruia se găsesc şanţurile olfactive, dar şi o proeminenţă ce corespunde fisurii interemisferice; şanţul prechiasmatic ce are raport cu faţa anterioară a chiasmei optice; tuberculul selar ce reprezintă limita anterioară a fosei hipofizare; sella turcica sau şaua turcească ce conţine glanda hipofiză.
Feţele laterale sunt împărţite în trei zone: o zonă prealară, o zonă radiculară şi o zonă postalară. Zona prealară intră în alcătuirea peretelui medial al orbitei.
Zona postalară are forma unui şanţ determinat de artera carotidă internă. Faţa posterioară prezintă un segment median şi două laterale.
Segementul median se articulează cu partea bazilară a osului occipital alcătuind sincondroza sfeno-occipitală. Segmentele laterale prezintă lingula sfenoidală şi porţiunea incipientă a şanţului carotidian. Faţa anterioară prezintă trei zone: mediană, intermediară şi laterală. Zona mediană este creasta osului sfenoid. Aceasta se articulează cu lama perpendiculară a osului etmoid şi intră în alcătuirea septului nazal. La nivelul zonei mediene se poate identifica apertura sinusului sfenoidal.
Este alcătuită din două jumataţi ce sunt unite central printr-o simfiză. Acest lucru se realizează la vârsta de doi ani.
Zona laterală se articulează cu faţa anterioară a labirintului etmoidal alcătuind jocnţiunea sfenoetmoidală. Faţa inferioară prezintă tot trei zone: mediană, intermediară şi laterală. Zona mediană se articulează cu vomerul, realizând canalul sfenovomerian median ce se continuă cu creasta sfenoidală alcătuind rostrumul osului sfenoid.
Zona intermediară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele repere: şanţul vomerovaginal situat medial; şanţul palatovaginal situat lateral. Zona laterală este împărţită tot în trei segmente: posterior, intermediar şi anterior. Aripile mici ale osului sfenoid sunt două procese de formă triunghiulară, subţiri, ce ȋncep de la nivelul feţelor laterale ale corpului din partea antero-superioară.
Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, două margini, scheletul capului la om anterioară şi una posterioară, un vârf şi o bază.
Faţa superioară prezintă medial şanţul canalului optic şi intră în raport direct cu lobul frontal al emisferelor cerebrale. Faţa inferioară intră în alcătuirea plafonului orbitei şi delimitează alături de aripa mare fisura orbitală superioară.
Marginea anterioară se articulează cu osul frontal. Marginea posterioară are raport cu fisura laterală cerebrală. Aripile mari sunt în număr de două şi reprezintă procese ale osului sfenoid neregulate ce se desprind de la nivelul feţelor laterale ale corpului, în regiunea postero-inferioară.
La nivelul aripii mari se pot identifica o faţă internă sau cerebrală, o faţă externă sau exocraniană, o margine posterioară, una laterală, una medială şi una anterosuperioară. Faţa internă prezintă două segmente: unul posteromedial şi unul anterolateral. La nivelul acestei feţe se pot identifica următoarele elemente: şanţul ramurii anterioare a arterei meningee mijlocii; foramenul rotund scheletul capului la om nervul maxilar ; foramenul oval trec nervul mandibular, artera meningee accesorie şi uneori nervul pietros mic ; foramenul venos a lui Vesalius; foramenul pietros a lui Arnold prin care trece nervul pietros mic.
Faţa externă sau exocraniană prezintă patru creste: creasta zigomatică.
